A te adânci în Cuvântul lui Dumnezeu înseamnă a te îmbrăca în El, a te hrăni din cuvântul plin de Sfântul Duh, Trup și Sânge ale lui Dumnezeu…

Unul dintre principiile mântuirii noastre – cunoașterea desăvârșită a adevărului – este citirea zilnică a Sfintei Scripturi și mai ales a Evangheliei, fie printr-o lectură continuă, parcurgând câte un capitol pe zi, fie prin citirea unor pericope urmând cu calendar liturgic. Aceasta fixeaza mintea noastră, face ca ea să nu mai rătăcească, purificând-o și oferindu-i o hrană care lucrează în noi.

Există în noi o reală germinație a cuvântului lui Dumnezeu.

Repetarea și cercetarea asiduă sunt necesare (…) Să cheltuim tot atâtă energie, să dedicăm tot atâta timp pentru  a cunoaște cuvântul lui Dumnezeu si pentru a dobândi Sfântul Duh, ca și cum am trece un examen sau am exercita o profesiune și nu vom fi dezamăgiți!

Dimensiunea cantitativă nu poate fi neglijată: mintea omenească trebuie să se ocupe îndelung cu lucrurile dumnezeiești, să se cufunde în cuvântul lui Dumnezeu…. Dacă vom dedica mult timp lui Dumnezeu, gândurile dumnezeiești își vor face loc în mintea noastră.

Intre altele, aceasta este semnificația Botezului: tripla și totala afundare în apa botezului înseamnă totala cufundare în Cuvântul lui Dumnezeu (”imbrăcarea în Hristos”). De aceea se și cântă: ”Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și îmbrăcat”. Cine este Hristos? El este Cuvântul Tatălui, Cuvântul întrupat. Dacă suntem deci ”botezați în Hristos”, – botezat însemnând scufundat – noi suntem scufundați în Cuvântul Tatălui, iar dacă suntem cufundați în acest Cuvânt, noi ne vom și îmbrăca în El; El va fi haina noastră, veșmântul nostru de lumină…

La botez, faptul de a fi fost scufundat în Hristos și de a fi îmbrăcat cu El asigură accesul la Mirungere, la taina pecetluirii cu Duhul Sfânt. Aceasta înseamnă că, prin afundarea în Cuvântul lui Dumnezeu, prin îmbrăcarea cu El – îmbrăcând cu El întreaga noastră viață – vom putea să primim plinătatea Duhului Sfânt. Dobândirea Duhului Sfânt este așadar condiționată de impregnarea prealabilă a ființei umane de către Cuvântul. (…)

Apoi, ca urmare a Botezului și Mirungerii, neofitul se împărtășește imediat. Cuvântul în Care ne vom cufunda și în care vom îmbrăca faptele noastre, nu ne va mai fi exterior, ci va fi și în interiorul nostru. Noi Îl vom mânca, Îl vom asimila propriului nostru trup și sânge și, așa cum spune Sfântul Nicolae Cabasila, vom fi transformati în El, transformați în Hristos.

Viata duhovnicească, viața de rugăciune presupune – ca o condiție necesară – dobândirea cunoașterii duhovnicești, adică ”hristificarea”, asimilarea Cuvântului lui Dumnezeu în sine și a sinelui în Cuvântul lui Dumnezeu.

A te adânci în Cuvântul lui Dumnezeu înseamnă a te îmbrăca în El, a te hrăni din cuvântul plin de Sfântul Duh, Trup și Sânge ale lui Dumnezeu… Cunoașterea duhovnicească presupune repetarea a ceea ce ai înțeles despre Dumnezeu, așa cum ai rumega o mâncare scumpă. (…) Incetineala, răbdarea și docilitatea rumegătorului sunt dovada forței și a bogăției sale. (…)

De altfel, dacă nu urmărim regula asimilarii Cuvântului lui Dumnezeu, a însușirii <<par coeur>> în sensul deplin al expresiei, creștinismul devine moralism vag, sumă de principii umanisme abstracte, filosofie religioasă, metafizică: nicio legătură cu viața lui Dumnezeu în noi și cu viața noastră în El, așa cum ne propune Evanghelia”.

Părintele Marc-Antoine Costa de Beauregard, “Rugați-vă neîncetat“, Editura Institutului Biblic și de Misiune al BOR, 1998