A părăsi rugăciunea este totuna cu a-ţi părăsi postul de veghe
Rugăciunea şi trezvia sunt una şi aceeaşi, căci cu rugăciunea păzeşti uşa inimii.
Ochiul cel treaz zăreşte îndată cea mai mică mişcare din faţa sa, tot astfel şi inima adâncită în rugăciune. Altă imagine de folos poate fi păianjenul: acela stă în mijlocul pânzei sale şi, îndată ce simte cea mai mică musculiţă, o şi omoară.
Tot astfel veghează şi rugăciunea în mijlocul inimii: de îndată ce o zguduire anunţă apropierea unui vrăjmaş, rugăciunea îl şi ucide pe dată. A părăsi rugăciunea este totuna cu a-ţi părăsi postul de veghe. Poarta stă deschisă pentru hoardele năvălitoare şi comorile adunate sunt jefuite. Prădătorului nu-i trebuie prea multă vreme pentru a înfăptui jaful: mânia, de pildă, poate nărui totul într-o clipă.
Tito Colliander, ”Calea Asceţilor”, trad. de Pr. Dan Bădulescu, Editura Scara, Bucureşti, 2002